Cum știi că suferi de rinoree?
Când auzi de rinoree vorbim practic de scurgeri masive din nas.
În urma tratamentului medical, fosele nazale se curăță, dar dacă nu se intervine cu tratament apare fenomenul de congestie nazală. Acest lucru poate duce la dureri de cap.
Când fosele nazale sunt obstrucționate, există 2 forme prin care se poate manifestă rinoreea în funcție de poziționarea ei de-a lungul sinusurilor: putem vorbi de rinoreea anterioară sau de rinoreea posterioară.
Prin vizita la medicul specialist se poate stabili dacă curgerea nasului și inflamația polipilor nazali duc la rinoree sau nu.
Ce trebuie reținut este faptul că rinoreea este un simptom comun, prezent în multe afecțiuni, însă destul de rar are semnificație gravă.
Când scurgerea provine din sinusuri infectate sau congestionate este mai vâscoasă și adesea incoloră.
În unele cazuri, mucusul în exces se poate scurge prin nazofaringe și poate determina apariția tusei (accentuată noaptea de poziția declivă), adesea sâcăitoare și de obicei productivă.
Scurgerea nazofaringiană a acestor secreții poate determina apariția durerii de gât și iritații.
Dacă secrețiile sunt în cantități mai mari și sunt și infectate, pot astupa tuba Eustachio (conductul auditiv, ce face legătura între faringe și urechea internă), ducând la apariția durerii locale și otitei.
Scurgerile pot bloca și sinusurile, determinând dureri și infectarea zonei respective (procesul infecțios numindu-se sinuzită).
Cauze ale rinoreei
Dincolo de infecțiile virale sau bacteriene, dincolo de crizele de gripă sau răceală, rinoreea mai poate apărea și în alte situații.
Un astfel de caz este „rinita medicamentoasă" un termen medical care descrie un simptom care este asociat cu folosirea abuzivă a decongestionantelor nazale sau a altor substanțe precum efedrina.
Rinoreea mai poate fi cauzată de polipoza nazală, de LCR (LCR apare de obicei după traumatismele cranio-cerebrale violente care presupun ruperea meningelui, situație care permite scurgerea LCR spre cavitatea nazală).
Există și o serie de factori de mediu ce pot determina apariția rinitei pasagere, cum ar fi contactul cu legume precum ceapa, usturoiul, ardeiul iute, piperul.
În cazul copiilor, rinoreea poate fi determinată și de prezența corpilor străini în nas.
Cum se manifestă rinoreea
Dacă pacienții prezintă scurgeri nazale apărute după un traumatism cranian, scurgeri care au un miros înțepător, având consistența vâscoasă și o culoare alb-gălbuie și sunt însoțite de febră, frisoane, trebuie consultat un medic specialist.
Din anamneză medicul trebuie să afle natura scurgerilor, dacă există corelație cu anotimpul, dacă au apărut brusc într-un mediu nou, dacă există simptome și semne asociate (durere, febră, cefalee, tuse, strănut, dureri de gât).
Există o serie de corelații între natura rinoreei și cauza de apariție.
Altfel spus, studiile au arătat că aprox. 3/4 dintre pacienții cu rinoree se plâng la scurt timp și de alte simptome precum: dureri de gât, mucoasa nazală intens eritematoasă și congestivă, lucru care sugerează infecția căilor respiratorii superioare.
Au fost pacienți care s-au prezentat cu ochi împăienjeniți, înlăcrimați, simptomele având caracter sezonier sau fiind puse în relație cu diverși triggeri.
Dacă rinoreea e caracterizată de scurgeri mucopurulente, durere facială focală, cefalee și uneori eritem sau sensibilitate la atingerea sinusurilor frontale și maxilarului sugerează sinuzita.
MUZICA
Cum se pune diagnosticul de rinoree
Investigațiile paraclinice pot include radiografii de craniu, cu evidențierea cât mai bună a sinusurilor, CT de extremitate cefalică (în special pentru realizarea diagnosticului diferențial și excluderea altor cauze de rinoree) sau chiar recoltarea pentru culturi bacteriene din scurgerile nazale pentru a efectua antibiograma.
Cum se tratează crizele de rinoree
În primul rând, bolnavul trebuie să aibă grijă pentru menținerea cât mai fluidă a secrețiilor (astfel se previne apariția complicațiilor, cum ar fi otite, sinuzite și blocarea conductelor nazale prin secreții aderente și vâscoase). Pentru ca mucusul să fie cât mai fluid, pacienții sunt sfătuiți să consume cât mai multe lichide, să stea în încăperi cu aer umidificat (umidificarea se poate realiza cu un vaporizator sau umidificator) și să utilizeze spray-uri nazale pe baza de soluții saline.
În plus, cantitatea de mucus poate fi scăzută prin administrarea antihistaminicelor (ex loratadină). Pacienții sunt sfătuiți să utilizeze aceste medicamente cu foarte multă grijă deoarece o parte din efectele secundare sunt reprezentate de somnolență și amețeală (ce pot interfera cu desfășurarea normală a diverselor activități cotidiene) sau pot genera o forma complicată de rinită alergică.
În cazul în care se utilizează spray-uri nazale din categoria DNF-uri (care nu necesită prescripție medicală pentru eliberare), pacienții sunt sfătuiți să le utilizeze nu mai mult de 3 zile, făcând apoi pauză de 3 zile.
O altfel de administrare poate fi încercata doar dacă este recomandată de către medicul curant.
Spray-urile nazale vasoconstrictoare pot fi utilizate pentru o perioadă limitată de timp, însă utilizarea lor îndelungată poate deveni contraindicată deoarece determină apariția rinitei medicamentoase.
Majoritatea pacienților consideră că scurgerile nazale galben-verzui semnifică o infecție bacteriană și ca urmare, își auto-administrează ca tratament de prima intenție, antibiotice. Acest lucru nu are un fundament științific.
În plus, acest lucru este periculos pentru organism pentru că creează premisele unor virusuri mai puternice.
În plus abuzul de antibiotice afectează microbiota intestinală.
De exemplu, gripa este o boală ce debutează cu rinoree incoloră, dar evoluția ei este în câteva zile spre scurgeri nazale verzui, având de asemenea, vâscozitate crescută.
Gripa are însă, etiologie virală și în acest caz antibioticele nu sunt de folos, medicația fiind adesea simptomatică și doar rar necesitând administrarea de antivirale.
-------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu