Ce reprezintă atrofia vaginală ?
Este o afecțiune a mucoasei vaginale, ce apare ca urmare a dezechilibrului hormonal și în special cauzată de reducerea cantității de estrogen.
Această patologie afectează calitatea vieții unui număr important de femei aflate la menopauză sau în perimenopauză (perioada când încep să apară dereglările ciclului menstrual, dinainte de instalarea menopauzei), dar se poate întâlni și în timpul sarcinii, alăptării sau după cancere tratate prin chimio- sau radioterapie.
Ce simptome au pacientele cu atrofie vaginală?
Datorită deficitului de estrogen, țesutul vaginal se subțiază, își pierde elasticitatea, iar pacienta are senzația de „uscăciune vaginală", arsură, durere, sângerare după contactul sexual și prurit local. Aceste simptome îi afectează activitățile cotidiene, cum ar fi sportul, contactul sexual, uneori creează disconfort chiar și la o simplă plimbare sau o împiedică să efectueze activitățile de la serviciu. În plus, atrofia afectează capacitatea mediului vaginal de a se proteja de agenții infecțioși, ph-ul vaginal se modifică, astfel apar infecții genitale sau urinare persistente ce recidivează după tratamentul antibiotic, prin simptome precum leucoree (secreție vaginală modificată), prurit (senzația de mâncărime), disurie (durere la urinare) sau chiar episoade de pierdere involuntară de urină.
Este frecventă atrofia vaginală?
Aproximativ 50% dintre femeile aflate la menopauză sunt afectate de atrofia vaginală. Mai mult decât atât, acest procent crește odată cu existența și a alor factori predispozanți, cum ar fi fumatul, stresul, alcoolul, anumite tratamente medicamentoase, depresia, infecțiile vaginale tratate necorespunzător sau toaleta intimă deficitară.
75% dintre pacientele cu atrofie vaginală raportează faptul că aceasta are un impact negativ asupra vieții de zi cu zi și asupra relației de cuplu, iar 44 % recunosc că au rețineri în a se adresa medicului pentru această patologie, din timiditate sau lipsă de informare.
Care sunt pașii de urmat în vederea diagnosticului atrofiei vaginale?
Diagnosticul atrofiei vaginale se pune de obicei simplu, în urma unui examen clinic la medicul ginecolog. Aspectul mucoasei vaginale în asociere cu simptomatologia pacientei sunt de multe ori suficiente.
Totuși, nu trebuie trecut cu vederea faptul că este necesară excluderea altor diagnostice diferențiale.
De exemplu, un test Babeș-Papanicolau trebuie recomandat, în special în caz de sângerări în menopauză sau după contactul sexual.
O ecografie transvaginală ar trebui efectuată pentru a evalua starea ovarelor și a uterului, dar și excluderea unor procese tumorale intraabdominale.
O cultură din secreția vaginală și din urină ar fi indicate, mai ales când există simptomatologie urinară asociată. Uneori poate fi necesară efectuarea unei biopsii în vederea obținerii unui diagnostic de certitudine histopatologic.
Această procedură constă în prelevarea unui mic fragment ce va fi trimis medicului anatomopatolog pentru analiză și poate fi recomandată în momentul în care la nivelul mucoasei vaginale există modificări ce ar putea ascunde un lichen scleros sau o formațiune tumorală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu