Oxigenoterapia hiperbară
Este o metodă de tratament ce constă în plasarea pacientului într-o incintă rezistentă la presiune, care conţine oxigen pur sau aer îmbogăţit în oxigen, la o presiune superioară celei atmosferice. Specialiştii susţin că oxigenoterapia hiperbară nu este o metodă unică şi exclusivă de tratament, ci complementară unor metode clasice, care astfel devin mai eficiente.
Studiile realizate au arătat că această metodă de tratament se poate aplica cu succes în următoarele cazuri: intoxicaţia cu monoxid de carbon, boli infecţioase (gangrenă gazoasă, tetanos, septicemie, dermatite, osteomielită refractară), arsuri, boli cardiovasculare (arterită cronică, ischemie traumatică, perturbări ale circulaţiei cerebrale, defecte coronariene acute), accidente de scufundare, stări de şoc, embolii pulmonare, chirurgia cordului, asfixii neonatale, transplant de organe.
Terapia accelerează vindecarea rănilor.
Leziuni traumaticele, rezultat al accidentelor de diferite forme, au nevoie de această terapie cu oxigen hiperbaric, care determină reducerea fluxului sanguin, fapt ce permite capilarelor să resoarbă fluidul în exces.
Metoda de tratament constă în administrarea oxigenului într-un cheson special sau barocameră, de tip multiloc sau monoloc. În chesoanele multiloc, presurizarea se face cu aer, oxigenul fiind utilizat exclusiv pentru respiraţie din măşti oro-nazale cu deversor. Avantajul principal al acestui tip de cheson constă în posibilitatea ca un doctor să însoţească pacientul în interiorul lui şi să-i acorde asistenţa necesară.
Oxigenul este pur sau aproape de puritatea maximă (98%) şi este presurizat la 1,4 atmosfere, presiune minimă utilizată în scop clinic. E nevoie de o presiune mai mare pentru a grăbi dizolvarea gazului.
La 1,4 atmosfere, adică presiunea la 14 metri adâncime sub nivelul mării, presiunea din camera de tratament este de 3 ori mai mare decât cea a aerului pe care îl respirăm în mod normal. La această valoare, concentraţia de oxigen disponibilă în plămâni poate creşte de până la 3 ori, iar presiunea parţială a oxigenului la nivelul arterei toracale creşte de circa 20 de ori. Majoritatea schemelor de tratament în medicina hiperbară se desfăşoară la 1-3 atmosfere, în funcţie de tipul de afecţiune tratată şi gravitate.
Tratamentul s-a dovedit a fi unul de succes şi pentru sportivii de performanţă.
MUZICA
Nefiind decontat de stat, tratamentul este destul de costisitor. Specialiştii recomandă cel puţin 10 şedinţe pentru un rezultat pozitiv, mergând până la 20 în funcţie de gravitatea afecţiunii. Tratamentul nu este indicat celor care suferă de claustrofobie.
În România, metoda de tratament prin oxigenoterapie hiperbară este prezentă din 2010, primul centru fiind înfiinţat la Constanţa. Centre unde se pot face astfel de tratament au fost deschise, pe lângă cel de la Constanţa, la Bucureşti, Bacău, Sibiu, Buzău, Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi cel mai recent la Ocna Mureş, în judeţul Alba.
Începând cu 1940, terapia cu oxigen hiperbaric a devenit un tratament standard pentru scafandrii militari americani.
De altfel, terapia s-a dezvoltat în cadrul marinei militare a SUA, înainte de a se răspândi şi în lumea civilă, în anii 60, odată cu descoperirea uimitoarelor efecte ale oxigenului hiperbaric în cazul intoxicaţiei cu monoxid de carbon.
-----------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu