Balneologia

Balneologia (din franceză balnéologie) este o ramură a medicinii care studiază acțiunea profilactică și curativă a apelor termale sau minerale și a nămolurilor.

        Într-o definiție mai cuprinzătoare, balneologia este știința care se ocupă cu descoperirea, studiul complex și aplicarea în practica medicală a factorilor naturali terapeutici.

        Factorii naturali terapeutici reprezintă ansamblul elementelor fizice/chimice terapeutice, sanogene naturale.

        Sunt considerați factori naturali terapeutici: apele minerale terapeutice, lacurile și nămolurile terapeutice, gazele terapeutice, ansamblul elementelor fizico/chimice ale climatului, inclusiv microclimatul de saline și peșteri.

        Deși este considerată ca fiind distinctă de hidroterapie, există unele suprapuneri în practică și în principiile subiacente.

        Balneoterapia poate implica apă fierbinte sau rece, masaj prin mișcarea apei, relaxare sau stimulare.

        Multe ape minerale la spa sunt bogate în minerale particulare, cum ar fi siliciu, sulf, seleniu și radiu.       Argile medicinale sunt, de asemenea, utilizate pe scară largă, o practică cunoscută sub numele de „fangoterapie".

        Definiție și caracteristici

        „Balneoterapia" este practica de a scufunda un subiect în apă minerală sau nămol încărcat cu minerale; face parte din medicina tradițională a mai multor culturi și provine din izvoare calde, izvoare de apă rece sau alte surse de apă, cum ar fi Marea Moartă.

        Efectul presupus asupra bolilor

        Balneoterapia poate fi recomandată pentru o gamă largă de afecțiuni, inclusiv artrita, afecțiuni ale pielii și fibromialgie. 

        Balneoterapia trebuie discutată în prealabil cu un medic înainte de începerea tratamentului, deoarece în o serie de afecțiuni, cum ar fi boala cardiacă și sarcina, ea poate avea un efect advers grav.

        Studiile științifice privind eficiența balneoterapiei nu arată că balneoterapia este eficientă pentru tratarea poliartritei reumatoide. 

        Nu există, de asemenea, dovezi care să indice un tip mai eficient de baie sau să indice că scăldatul este mai eficient decât exercițiile fizice, terapia de relaxare sau împachetările cu nămol. 

        Majoritatea studiilor privind balneoterapia au defecte metodologice și nu sunt fiabile. 

        O revizuire din 2009 a tuturor dovezilor clinice publicate a concluzionat că cercetarea existentă nu este suficient de puternică pentru a trage concluzii ferme despre eficacitatea balneoterapiei